Ce-a fost bine, odată, nu mai este acum
Viața noastră, a tuturor, are un alt drum
De sărut, îmbrățișări aproape am uitat,
De sub orice mască, se aude un oftat.
Acum, moșule, copiii nu mai merg la școli
Intră zi de zi, online, cu domnii profesori.
Sunt și mulți copii care ar vrea să învețe
Însă, nu au Internet, iPhone sau tablete.
Ca să nu ne-mbolnăvim, stăm mai mult pe-acasă,
S-a furișat, în spital, moartea cu-a ei coasă.
Medicii sunt în “armură”, mereu costumați
Zâmbesc pe sub ochelari, dar sunt dărâmați.
Pe cei ce mor, acolo, nu poți să-i mai conduci
Sunt duși direct la groapă și plâng tăcute cruci.
Visurile noastre, taică, se duc rând pe rănd
Ce-am mai putea să facem?, Să ne rugăm… în gând!
Dragă Moșule, te rog eu mult să ne aduci
Câte un pic, din tot ce-a fost frumos atunci
Și dacă renii tăi, cei magici, or putea să care
La fiecare, căte-o caldă-mbrățișare.
Te așteptăm bătrâne, în noaptea de Ajun,
O să-ți lăsăm, pe masă, să guști și ceva bun,
Ne vom ruga, fierbinte, la Bunul Dumnezeu
S-oprească pandemia și virusul cel rău.

Autor: Luminița Săceleanu – 12.12.2020