Plouă întruna, cine mai știe de când,

de parca cineva a adunat

toate lacrimile lumii,

de fericire, de bucurie sau de tristețe

iar acum, după ce le-a purificat,

le aruncă iar peste noi,

sperând să ne spele conștiințele.

Plouă întruna, cine să știe până când,

de parcă cineva ar putea

să oprească lacrimile lumii,

de fericire, de bucurie sau de tristețe

iar ele se strâng, se tot strâng

și iar cad ploi, în noi,

sperând să ne curețe sufletele.

Autor: Luminița Săceleanu